First day

E prima zi de școală. Am ghiozdanul în spate și mă pregătesc să plec. Mama și tata vor să vină și ei, însă trebuie să îl ducă pe fratele meu la grădiniță. Adevărul este că am nevoie de ei acolo, deși îmi e frică, în același timp, să nu fie singurii părinți. 
Ies. Am emoții. Îmi tremură tot corpul, dar încă nu știu dacă de emoție sau de frig. Îmi amintesc fiecare primă zi de școală și parcă nici una nu a fost la fel ca asta.

Mă duc spre stație, dar nu mă grăbesc. Încerc să amân cât mai mult posibil momentul reîntâlnirii cu școala. În sfârșit, vine troleul și ajung repede la liceu, parcă prea repede.

Văd câteva fete care știu că sunt cu mine în clasă. Mă duc spre ele, însă nu mă simt prea bine în compania lor. Majoritatea se cunosc deja. Încerc să caut din priviri alte persoane cunoscute. Văd. Văd mulți pe care-i cunosc, însă, cum am mai spus, ei nu mă prea cunosc. Continui căutarea și văd în mulțime o foaie pe care scrie 9F. Mă gândesc: “wow, aici au clase până la F” . apoi le văd pe colegele mele cum se îndreaptă spre acel 9F. Mă uitam oarecum derutată. Mă așteptam să-l văd pe dirigu’, cu blugii și geaca de toate zilele, strigându-mă și întrebându-mă cum mi-am petrecut vacanța, apoi spunând eternele două glume: “ai 9 la purtare” și “să mă sune maică-ta diseară”. Dar nu! În schimb văd o doamnă destul de în vârstă, cu ochelari de muscă, un zâmbet fals și un 9F în care nu mă regăsesc. Unde e dirigu’? Unde e domnul Bică? Unde sunt toți colegii mei? Unde e curtea aia mică, neîncăpătoare? Unde sunt toate lucrurile cu care eram obișnuită? Sunt pierdută! Ce caut eu aici? Am greșit cumva liceul? 
Mă uit în jur și văd că toți au plecat spre “doamna dirigintă”, iar eu am rămas singură undeva în mijlocul curții. Mă îndrept și eu spre acel 9F, însă fără nici o tragere de inimă.