Uitare

Deși era februarie, soarele strălucea îndrăzneț și nepăsător. Îmi plăcea tupeul lui. Mă plimbam prin parc singură și mă gândeam ce caut acolo... De fapt, nu cred că mă gândeam la ceva cu adevărat. Cred că era în jur de ora 2, într-o zi de miercuri. Evident, parcul era aproape pustiu. Ce nebun se mai plimbă singur prin parc, la ora 2, în mijlocul săptămânii?

Nu-mi păsa! Ba chiar îmi plăcea acea pustietate liniștitoare. Parcă îmi creasem propriul univers, în care nu mai exista nimic rău, nimic stresant, nimic, pur și simplu, nimic. Dar mai ales, nu exista EL. Acel “el” care mă bântuia de luni întregi, de care nu puteam scăpa de atâta timp. Nici măcar nu știam cum ajunsesem sa fiu atât de...afectată de el. Era ca și cum mă prinsese într-o pânză de păianjen, din care nu mai puteam scăpa. De ce? Nu știam. Tot ce conta acum era că găsisem un moment de liniște, un loc în care el nu exista.

M-am așezat pe o bancă, lângă lac. Nu era nimeni prin preajmă, așa că am închis ochii, liniștindu-mă, golindu-mi mintea de el, de ea, de ei, de toți! Era atât de bine! Mă simțeam în stare de orice, mă simțeam liberă.

Am deschis ochii. Eram în pat, iar el era lânga mine, acoperit pe jumătate cu cearșaful alb, puțin șifonat. Mă uitam în jur și vedeam o sticla de vin, uitată parcă intenționat pe jos, chiar langă pat. Vedeam sutienul meu cu dantelă aruncat la întâmplare. Mă uit la ceas. Era ora 7 și soarele abia răsărise. Razele lui treceau prin perdeaua transparentă, cu ușoare tente de roșu. Mă uitam la el cum doarme. Îl iertasem oare? Nu-mi aminteam...

Independenta

Toti ne-o dorim! Ravnim la ea, iar atunci cand o avem ne simtim atat de puternici. Da, e independenta. Unii si-o doresc atat de tare, incat atunci cand o obtin se pierd si nu mai stiu ce sa faca. Da, e greu, dar asta e ciclul vietii, pe care trebuie sa il respectam toti.
Dar ce este, de fapt, independenta? Este libertate? Este puterea de a face totul singur? Sau este, pur si simplu, singuratate? Nu stiu raspunsul, dar stiu ca eu nu vreau ceea ce vreti toti. Eu vreau sa fiu independenta, dar nu singura. Vreau sa pot lua singura decizii, dar sa am pe cineva cu care sa ma sfatuiesc. Vreau sa fiu libera, dar nu uitata de toti. Vreau sa fiu iubita.

Happiness

I’ll let it burn down

I’ll set our connection to flames

I won’t try to stop it

Because I’m done playing your games.

You don’t see my side

You only look out for yourself

You don’t care about me

You just want to increase your wealth.

I have always cared

I have always looked out for you

I am always here

Why don’t you care about me too?

You’re too thick-minded

To think of how I’m feeling

Please take a good look

I did no such thing as stealing

I listened to me

I decided to care for me

I tought that was fine

But you are too blinded to see

Can’t I do something

For myself for once?

Obviously not

‘Cause my thoughts are being silenced.

Take a good hard look

At how selfish you truly are

I’m tired of this

I’m tired of this endless war.

I want happiness

Is that really too much to ask?

Why can’t I have that?

I do not want to wear this mask

I won’t run away

From these feeling that I’m feeling

I will not back down

For you, I will not be bailing

I’ll do this for me

I am tired of it always

Being about you

For once, I crave some happy days.

Sentimente III

-Chiar crezi ca daca ma suni acum si imi ceri scuze voi sterge totul cu buretele si te voi ierta?

-Nu. Tocmai de aceea vreau sa ne vedem, ca sa-ti pot explica.

-De ce? De ce vrei sa imi explici acum?

-Pentru ca meriti o explicatie. Meriti sa stii de ce am disparut asa.

In acel moment inima fetei batea atat de tare incat credea ca ii va sari din piept. Voia sa para suparata, sa tipe la el, sa-l poata certa, sa-i poata inchide telefonul, sa-l faca sa regrete. Dar nu reusea. Adevarul era ca il iertase inca de cand vazuse telefonul sunand, si numele lui pe ecran. Nu ii placea faptul ca era asa de iertatoare, de slaba, de naiva.

-Ok. Merit o explicatie. Dar, te rog, daca stii ca acea explicatie ma va rani mai mult decat sunt acum, prefer sa nu o aud.

-Dar nu vrei sa stii adevarul?

-Din moment ce ai spus “adevarul”, inseamna ca exista sau a existat si o minciuna si sincer, prefer sa traiesc cu impresia ca totul a fost perfect intre noi.

-De ce spui “a fost”? inca poate fi.

-Si daca dispari din nou? Ai idee cum e? La ceea ce am simtit eu te-ai gandit? Nu! Pur si simplu te-ai inchis in tine cu 13 mii de lacate, iar pe mine m-ai lasat pe dinafara, singura si nedumerita. Nu cred ca as mai suporta sa faci asta din nou.

-Tocmai de asta vreau sa-ti dau o explicatie. Sa intelegi ca nu se va mai intampla, sa intelegi de ce nu se va mai intampla. Sa intelegi ca…

-Ca…?

-Nu, nu pot asa!, si inchide telefonul, din nou.

Fetei inca nu-i vine sa creada. Ramane cu telefonul la ureche si se uita in gol. Simte ca nu mai poate respira. Ochii parca ii sunt inundati cu lacrimi pe care nu le mai poate stapani. Suspina fara incetare!

Sweet Childhood

Dear Parents. Jasmine was in a relationship with a dirty homeless boy named Aladdin. Snow White lived alone with 7 men. Pinnochio was a liar. Robin Hood was a thief. Tarzan walked around without clothes on. A stranger kissed sleeping beauty and she married him. Cinderella lied and snuck out at night to attend a party. You can't blame us. We were taught to rebel since a young age.

Sentimente II

Suna telefonul. Nu raspunde. Suna din nou. Tresare, si se uita cum vibreaza. Exact cand el se pregatea sa inchida, ea raspunde.

- Alo?, zise ea cu o voce franta

- Alo, buna. Eu sunt…

- Da, mi-am dat seama. Ce vrei?

- Nimic, voiam doar sa iti aud vocea. Imi era dor de tine.

- Aha…sa inteleg ca ti-au trecut toanele.

- As vrea sa stiu ce sa spun, dar nu stiu. Imi pare rau!

- E putin cam tarziu pentru asta, stii? Trebuia sa iti dai seama putin mai devreme.

- Stiu, dar speram ca ma vei ierta. Speranta moare ultima, nu? Chiar imi pare rau. Vrei sa ne vedem, ca sa iti pot explica?

Va urma...

Sentimente I

Sta in pat si se uita in gol. Ochii ii sunt plini de lacrimi si exprima o infinitate de sentimente: tristele, teama, resemnare, emotie, amintiri. Nu a mai iesit din casa de o saptamana, de cand el i-a inchis telefonul in nas, si de atunci nu a mai dat nici un semn de viata. In camera a dat posterele jos de pe pereti, a pus patul in locul dulapului, iar biroul in locul patului. Toate doar pentru a inceerca sa il uite. Avea nevoie de o schimbare. A sters toate pozele cu ei doi din calculator, insa pe cele din telefon nu le-a putut sterge. Pur si simplu, nu a putut. In primele zile, a incercat sa il sune, insa el nu i-a raspuns, asa ca a renuntat si a incercat sa se obisnuiasca cu ideea ca nu mai sunt impreuna

Totusi, nu il poate uita! Chiar daca a mutat mobila, a sters pozele, a dat posterele jos de pe pereti, amintirile au ramas, si nu le poate sterge. Si nici nu vrea. Sta in pat, si, uitandu-se in gol, si se gandeste la cum s-au cunoscut. Era la balul bobocilor la el la liceu. L-a observat de cum a intrat. Iesea in evidenta din toata multimea. Era inalt, slab, brunet, cu parul putin lung, avea ochii verzi si gene foarte lungi. Era sexy. Si el o remarcase, si era hotarat ca pana la sfarsitul serii sa faca rost de numarul ei de telefon. Si asa s-a si intamplat. Pana la sfarsitul serii erau deja impreuna. Nici unul nu se gandea ca va fii ceva serios, dar dupa doar o luna ea il iubea nebuneste.

De atunci, trecuse un an. Aveau atatea amintiri impreuna, si toti erau siguri ca nu se vor desparti niciodata. Erau perfecti impreuna. Insa el a plecat fara nici un motiv…o lasase singura, parasite, fara nici o explicatie. In capul ei se nasteau o multime de intrebari. De cea parasit-o? Nu o mai iubea? O iubise vreodata? Gasise oare pe altcineva? I se intamplase ceva rau? Nu stia. Incerca sa se convinga ca nu-i pasa, si ca se poate descurca si singura. Adevarul, insa, este ca nu era deloc bine! Nu se putea gandi decat la el. La prima intalnire, la primul sarut, la prima noapte de dragoste, la el, si numai la el!

Va urma...